RegiunileIncepand din secolul al XIX-lea se reproseaza departamentelor cadrul lor prea stramt si se fac proiecte pentru circumscriptii mult mai vaste. Departamentul insa, ca mostenire republicana, se dovedeste totusi intangibil. Cu toate acestea, fiecare minister isi creeaza structuri regionale, ale caror competente rareori coincid.Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, rolul statului in domeniul economic si al amenajarii teritoriului presupune ca, la nivel regional, sa poata fi desfasurata o actiune coordonata. Astfel, un grup de experti delimiteaza, in 1956, 22 de "regiuni de program" care, in 1960, devin "circumscriptii de actiune regionala". Acest stadiu este cel al unei reforme administrative.S-a aratat apoi ca "actiunii regionale" a statului trebuie sa i se asocieze reprezentantii populatiei. Doua puncte de vedere se infrunta in acest sens: unii ar dori ca regiunile sa aiba consilii regionale alese; ceilalti, care se tem ca regiunile sa nu dobandeasca o greutate politica prea mare, nu doresc decat organe consultative. Proiectul regionalizarii supus referendumului in 1969 este apropiat de primul punct de vedere. El este respins mai degraba din suspiciune fata de generalul de Gaulle decat din opozitie fata de regiuni.In perioada urmatoare se impune cel de-al doilea punct de vedere..., care cedeaza apoi locul primului, dupa 1981, o data cu alegerea socialistului François Mitterrand ca presedinte al Republicii. Legea de la 2 martie 1982 transforma regiunile in colectivitati teritoriale dotate cu consilii alese prin vot universal.Soliditatea regiunilorImpartirea pe regiuni sintetizeaza regrupari ale departamentelor consacrate in general prin uz. (De aceea nu a fost pusa in discutie atunci cand legea din 1982 lasa departamentelor posibilitatea de a schimba regiunea din care faceau parte.) In functie de caz, aceste regrupari se supun unor logici diferite.Conform uneia dintre ele, sunt reunite departamentele provenite din aceeasi veche provincie (Champagne, Lorena, Alsacia, Franche-Comté). Alta are la baza nu provinciile vechi, ci zona de influenta a unui mare oras sau a altuia (Rhône-Alpes in jurul Lyon-ului, Midi-Pyrénées in jurul orasului Toulouse, tinutul Loarei in jurul orasului Nantes). Intre cele doua rationamente intervin si solutii intermediare: asocieri ale unor provincii de dimensiuni reduse (Centre, Poitou-Charentes), alipirea unei mici provincii la una mare (Roussillon la Languedoc...), sciziunea unei provincii in doua zone de influenta (Normandia) etc. Unele din aceste optiuni sunt criticate in numele trecutului istoric (Nantes desprinsa de Bretagne, impartirea Normandiei...).
SPATIUL GALIC-FRANSA INCEPAND DE LA REVOLUSIE-REGIUNILE
label
Cultura generala
calendar_month
2006-02-06, 00:00
autorenew
2025-10-17, 22:26
history_edu
calificativ.ro
