SPATIUL GALIC-APARITIA FRANTEI

label Cultura generala autorenew 2025-10-17, 22:26
Aparitia FranteiDe la franci la FrantaDesi regatul Frantei a pastrat numele francilor, el nu a cules decat o parte din mostenirea lor. Sub dinastia merovingiana (Clovis, rege al francilor de la 482 la 511 si descendentii acestuia), domeniul franc se compune din trei regate, cand distincte, cand unite:– Neustria, al carei centru se afla intre Somme si Loara; aici francii coabiteaza cu galo-romanii;– Austria (regiunile Meusei, a Mosellei si a Rinului), orientata catre rasarit si din ce in ce mai germanica;– Burgundia, vechiul regat burgund.In secolul al VII-lea, in special sub domnia regelui Dagobert (629–639), Neustria detine rolul cel mai important. In cursul secolului urmator, Austria domina, sub conducerea asa-numitilor "majordomi": Pepin de Herstal, Carol Martel, Pepin cel Scurt..., care il inlatura pe ultimul rege merovingian si intemeiaza dinastia carolingiana. Lui ii urmeaza la tron Carol cel Mare, incoronat ca imparat in anul 800. Domeniul franc atinge atunci dimensiunile sale maxime, dar capitala se afla la Aix-la-Chapelle, in tinutul germanic. In 843, Tratatul de la Verdun imparte imperiul si instituie regatul "Franciei de Vest". Aceasta are acelasi centru de greutate ca si Neustria dar, spre deosebire de ea, va avea o evolutie diferita de restul domeniului franc (si acesta condus, incepand din 919, de saxoni).In Francia de Vest, in secolul al X-lea, regii – alesi de marea nobilime – nu fac parte in mod obligatoriu dintre carolingieni. O alta familie, cea a Robertienilor, se impune treptat. O data cu Robertianul Hugo Capet, aceasta familie va pastra coroana cu titlu ereditar. Se naste astfel regatul Frantei.Regatul FranteiRegele este situat in fruntea ierarhiei feudale. Fiind uns cu mir, el apartine lumii ecleziastice tot atat de mult ca si lumii laice si se bucura de sustinere din partea Bisericii.In practica insa, el nu exercita o autoritate reala decat asupra posesiunilor proprii ("domeniul regal"), care, in secolul al XI-lea, este limitatla Paris, Orléans si imprejurimile acestora. In restul regatului, contii si ducii, vasalii regelui si-au castigat o independenta de facto. (In timpul merovingienilor si carolingienilor, contii erau reprezentantii suveranului, fiind numiti de catre acesta. Incepand din secolul al IX-lea acestia au obtinut transmiterea ereditara a functiei lor si au devenit principi teritoriali. La fel s-au intamplat lucrurile si in cazul ducilor, care la origine sunt comandanti militari.)Initial, comitatele corespundeau, in general, diocezelor. Ulterior, granitele au continuat sa se modifice, cu prilejul razboaielor sau al altor imprejurari (casatorii, mosteniri, cumparari etc.). Prin aceleasi modalitati, regalitatea isi extinde, la randul ei, domeniul.Limitele regatuluiCancelaria Sfantului Imperiu vegheaza cu atentie asupra granitei orientale, stabilite prin Tratatul de la Verdun. Ceea ce nu impiedica scaderea treptata a autoritatii imperiale exercitate asupra Burgundiei in conditiile in care imperiul este preocupat in primul rand de Germania si Italia. Regatul Frantei va putea astfel sa castige treptat teren. (Procesul va incepe in 1167, atunci cand contele de Forez, aflat in razboi contra lionezilor, nu va mai presta juramant de credinta imparatului, ci regelui capetian.)In sud, regatul Frantei include, in principiu, comitatele catalane (comitatul Barcelonei si altele), corespunzatoare zonei orientale a Marcii Spaniei, intemeiate de Carol cel Mare. Practic, dupa 985, catalanii se considera absolviti de legaturile lor de vasalitate fata de regele Frantei (a se vedea pp. 59–60). Problema isi va gasi rezolvarea in 1258, atunci cand Ludovic al IX-lea va renunta la suzeranitatea sa, iar catalanii la pretentiile lor asupra nordului Roussillonului.Situatia lingvistica in secolul al XI-leaLinia despartitoare dintre graiurile germanice si cele romanice se contureaza, in mare, in secolul al IX-lea. Aria vorbitorilor graiurilor bretone este deja in restrangere, dupa ce a atins maxima sa expansiune in secolul al IX-lea. O alta limita (mai putin cunoscuta), desparte graiurile basce de cele romanice.O data cu sosirea francilor, la nord de Loara s-a instaurat un bilingvism romano-germanic ce nu a disparut decat la sfarsitul secolului al IX-lea: integrarea culturala a francilor in ansamblul galo-roman a necesitat patru sute de ani. In acelasi timp, graiurile romanice din nord, din zona central-rasariteana si din sud s-au diferentiat din motive care raman neclare: pastrarea, in sud, a urmelor iberice si ligure anterioare epocii galo-romane, inaintarea diferita a romanizarii incepand din Proventa (o directie catre Toulouse si Aquitania, alta catre Lyon si Bazinul parizian); influente germanice (franca in nord, burgunda in partea central-estica) etc. Oricum, este evident ca in secolul al X-lea cele trei mari arii lingvistice in care se imparte spatiul "galic" sunt stabilite:– in nord, cea a limbii d’oil;– in partea central-estica, zona numita "franco-provensala";– in sud, zona limbii d’oc.Fiecare dintre aceste zone se imparte, la randul ei, in numeroase dialecte: divizarea politica medievala este insotita de faramitarea lingvistica. Cu toate acestea, in secolul al XI-lea se afirma in mod deosebit doua limbi, utilizate de elite: in sud, cea a trubadurilor (a se vedea p. 95) iar in nord, franco-normanda, limba ducilor Normandiei (in curand regi ai Angliei) si a regilor Frantei; catre sfarsitul secolului urmator, dominatia regilor Frantei va transforma dialectul parizian in norma generala, ceea ce va duce astfel la nasterea limbii franceze.Marile feude la mijlocul secolului al XII-leaDomeniul regal formeaza un ansamblu unitar de la Senlis la Bourges. Acesta nu cuprinde, inca, decat o mica parte a regatului: numerosi mari seniori sunt la fel de puternici ca regele, daca nu chiar mai mult.Comitatul Flandrei, bogat datorita oraselor sale producatoare de postav (Gand, Bruges, Ypres), se arata extrem de independent. El are legaturi mult mai puternice cu Anglia (care ii furnizeaza lana) si cu tinuturile de la est de Escaut.Comitatul Champagne devine, in secolul al XII-lea, principalul domeniu al Casei de Blois. (Comitatul de Blois ramane in mainile ramurii mezine a familiei.) Contii, carora targurile din Champagne (Lagny, Provins, Troyes, Bar-sur-Aube) le vor aduce in curand venituri substantiale, sunt aliatii regelui.De la inceputul secolului al XI-lea, unii Capetieni, veri ai regelui, sunt duci ai Burgundiei. Este vorba, de asemenea, de aliati relativ siguri.Ducatul Normandiei are la origine teritoriile atribuite in anul 911 conducatorului viking Rollon. In 1066, descendentul sau, Wilhelm, a cucerit regatul Angliei. In urma disensiunilor dintre urmasii Cuceritorului, ducatul a intrat in 1144 in posesia contelui de Anjou, Geoffroy Plantagenet. Pe de alta parte, contii de Anjou stapanesc zonele Maine si Touraine incepand din prima jumatate a secolului al XI-lea.Comitatul de Bretagne (pe care bretonii il numesc ducat), initial vasal regelui Frantei, a trecut in 1113 sub suzeranitatea ducatului Normandiei.Contii de Poitou, care au primit titlul de duci de Aquitania la sfarsitul secolului al X-lea, au supus ducatul Gasconiei la mijlocul secolului urmator. Desi este foarte intins, ducatul Aquitaniei (care are drept capitale Poitiers si Bordeaux) nu este catusi de putin unitar.In Midi (sud) – teritoriu prea putin supus suzeranitatii regale – se confrunta contii de Toulouse si de Barcelona. Cei dintai isi exercita suzeranitatea, mai mult sau mai putin efectiva, asupra teritoriilor Quercy, Rouergue, Gothia (viitorul Bas-Languedoc) si asupra vaii mijlocii a Ronului (marchizatul de Provence).Cei din urma, de altfel, regi ai Aragonului incepand din 1137, detin comitatul Proventei si exercita o influenta crescanda asupra vasalilor contilor de Toulouse.

Sondaj

Vi se pare corecta admiterea la liceu pe baza tezelor cu subiect unic?