SPATIUL GALIC-AFIRMAREA PUTERII CAPETIENE

label Cultura generala calendar_month 2006-02-06, 00:00 autorenew 2025-10-17, 22:26 history_edu calificativ.ro

Afirmarea puterii capetienePlantagenetii impotriva capetienilor. Henric Plantagenet (fiul lui Geoffroy), conte de Anjou si duce al Normandiei, se casatoreste in 1152 cu Aliénor, mostenitoarea ducatului Aquitaniei. Doi ani mai tarziu el este incoronat rege al Angliei, sub numele de Henric al II-lea (pe linie materna, el este stranepotul lui Wilhelm Cuceritorul). Henric ajunge astfel in fruntea a cinci "tari": Anglia, Normandia, Anjou, Aquitania si Bretagne (asupra careia, ca suzeran, isi impune cu tarie autoritatea).Apartinand limbii si culturii franceze, Plantagenetii, foarte atasati patriei lor angevine, considera Anglia ca pe o posesiune importanta, dar exterioara: ei se opun regelui Frantei in calitatea lor de mari feudali francezi. Razboiul se desfasoara cu intermitenta la hotarele tinutului Ile-de- France si ale Normandiei, in Touraine, in Poitou, in Limousin. Luand in stapanire Auvergne la sfarsitul secolului al XII-lea, Filip August hotaraste confiscarea in 1202 a tuturor teritoriilor franceze ale lui Ioan, regele Angliei. In anii care urmeaza, Normandia, Anjou, Touraine... sunt integrate domeniului regal. Filip-August il impune in fruntea provinciei Bretagne pe unul dintre verii sai. Regele Angliei nu mai pastreaza decat centrul Aquitaniei (regiunea Bordeaux) si Gasconia.FlandraPrin casatorii si mosteniri, domeniul regal se extinde asupra Picardiei. La sfarsitul secolului al XII-lea, Filip-August ii adauga acestuia Artois, cedat de contele de Flandra. Se straduieste apoi sa-si impuna autoritatea mai spre nord, dar orasele flamande de aliaza cu regele Angliei si formeaza o coalitie cu ducatele si comitatele vecine (Brabant, Olanda, Limburg, Lorena...) dar si cu imparatul Otto al IV-lea. Filip-August infrange aceasta coalitie la Bouvines, in 1214. Flandra va ramane sub autoritatea Frantei mai bine de un secol.Cruciada impotriva albigenzilorIn secolul al XII-lea, o erezie, derivata din maniheismul oriental, castiga numerosi adepti (catarii, denumiti si albigenzi) la Toulouse, Albi, Agen, Pamiers, Carcassonne, Béziers si in imprejurimile acestora. In 1207 papa il excomunica pe contele de Toulose, Raymond al VI-lea, suspectat de ingaduinta fata de catari si, in anul urmator, lanseaza o chemare la cruciada impotriva acestora. Filip-August este tentat sa ignore apelul, dar numerosi mari seniori de limba d’oil se angajeaza imediat in aceasta aventura. Raymond al VI-lea ia conducerea, in special pentru a-i inlatura pe vicontii de Béziers, legati de catari si protejati de contele de Barcelona. In 1209, Béziers este capturat, iar populatia sa este masacrata. Simon de Montfort, originar din Ile-de-France, ia teritoriul in stapanire, ii urmareste pe catari, ravneste sa ocupe comitatul de Toulouse si obtine in 1211 din partea papei o noua excomunicare a lui Raymond al VI-lea. Decizia provoaca o puternica reactie a locuitorilor din sud (Midi) fata de cei din nord. Pedro al II-lea, conte de Barcelona si rege al Aragónului, ii ia apararea lui Raymond, dar ambii sunt infranti la Muret, in 1213. O data cu uciderea lui Simon de Montfort in 1218, cel care castiga in cele din urma este regele Frantei: in 1226, Ludovic al VIII-lea, in fruntea unei armate, isi proclama autoritatea asupra regiunii. Trei ani mai tarziu, Raymond accepta casatoria fiicei sale cu fratele lui Ludovic al IX-lea, Alphonse de Poitiers. In 1271, Languedoc – asa cum se va numi de aici inainte – va fi definitiv integrat domeniului regal.Regatul in vremea lui Filip cel FrumosCa si Ludovic al IX-lea, Filip cel Frumos urmareste intarirea puterii regale. La aceasta contribuie extinderea domeniului regal, continuata dupa domnia lui Filip-August pana la incorporarea comitatului de Champagne, in 1328. Regatul se mareste, in dauna imperiului, desi cu pasi marunti: obtine Lyonul si imprejurimile sale, in etape, intre 1288 si 1312, Barrois-ul "nesigur", in 1301, Vivarais in 1305, Valentinois in 1316.In interiorul regatului mai exista inca patru mari state vasale: Burgundia, Bretagne, Flandra si Guyenne (numele francez al Aquitaniei, utilizat oficial incepand din secolul al XIII-lea). Primele doua, aflate in mainile dinastiilor capetiene, nu reprezinta o amenintare pentru regele Frantei. De la sfarsitul secolului al XII-lea, flamanzii – victoriosi asupra cavaleriei franceze la Courtrai, in 1302 – se afla, dimpotriva, intr-o stare de rebeliune permanenta. Posesiunile regelui Angliei implica dificultati inca si mai mari. In 1259, Ludovic al IX-lea a crezut ca poate pune capat conflictului prin semnarea cu Henric al III-lea al Angliei, in schimbul omagiului acestuia, a unui tratat care delimita ducatul Guyenne. Dar atunci cand juristii lui Filip cel Frumos pronuntau expresia "regele este imparat in regatul sau", devenea evident ca ideea apartenentei unei parti a regatului fata de o alta persoana nu mai putea fi acceptata.La periferia regatuluiInfluenta capetiana trece dincolo de frontiere. Fratele lui Ludovic al IX-lea, Carol de Anjou (numit astfel deoarece detinea Anjou ca apanaj), devine conte de Provence, in 1246, prin casatorie. (Dupa douazeci de ani, Carol de Anjou va cuceri, pe de alta parte, regatul Siciliei; a se vedea p. 39.) Incepand din 1295, contele de Burgundia (este vorba de viitorul Franche-Comté) este, si el, un membru al Capetienilor. Coroanele Navarrei si Frantei se afla intr-o uniune personala din 1285 pana in 1328.Intemeiat in secolul al XI-lea de catre contii de Albon, cunoscuti apoi sub titlul de "delfini", Dauphiné, aflat in permanent conflict cu comitatul de Savoia, sfarseste prin a se trece sub protectia regelui Frantei. Delfinul Humbert al II-lea, plin de datorii, isi vinde posesiunile celui din urma, in 1349 ("transferul" Dauphiné-ului).Papii isi au resedinta la Avignon intre 1309 si 1377. (Papalitatea, care a dobandit comitatul Venaissin in 1274, cumpara Avignon de la contele de Provence in 1347.)