SPATIUL ANGLO-CELTIC-IRLANDA

label Cultura generala calendar_month 2006-02-06, 00:00 autorenew 2025-10-17, 22:26 history_edu calificativ.ro

IrlandaIn 1169, cavaleri anglo-normanzi veniti din Marcile galeze debarca in Irlanda. Pentru a pastra macar nominal controlul asupra acestei actiuni, regele Henric al II-lea isi face recunoscuta suzeranitatea in Irlanda, putin timp dupa aceea (in calitate de Dominus Hiberniae, "senior al Irlandei").Anglo-normanzii isi atribuie domenii vaste, in detrimentul capeteniilor celtice, care nu reusesc sa se uneasca impotriva lor. Este adevarat insa ca nou-venitii incearca sa se integreze treptat in cadrul societatii traditionale. De aceea, in 1366, Eduard al III-lea obtine din partea parlamentului din Dublin (instituit la sfarsitul secolului al XIII-lea) votarea "statutelor din Kilkenny", care interzic adoptarea de catre populatia de origine engleza a obiceiurilor gaelice. In practica, aceste masuri se limiteaza la teritoriul supus in mod efectiv autoritatii regale, numit Pale (la origine, "incinta aparata de o palisada"). La sfarsitul secolului al XV-lea, Pale nu include decat Dublin si imprejurimile sale.Irlanda tudorilorHenric al VIII-lea nu doreste nici un fel de amenintare catolica la vest: in 1536, el se proclama unic conducator al Bisericii Irlandei, apoi, in 1541, isi ia titlul de rege al Irlandei. Problema religioasa si cea politica vor ramane ulterior amestecate. Din 1556, pamanturile capeteniilor irlandeze rasculate sunt confiscate si atribuite colonistilor englezi: acesta este inceputul politicii implantarilor (plantations).Revoltele se inmultesc in timpul domniei Elisabetei, beneficiind de sprijinul lui Filip al II-lea si al papalitatii, care vad Irlanda ca pe un cap de pod al Contrareformei.Cea mai grava rascoala izbucneste in Ulster, provincie ramasa foarte galicizata, apoi se extinde si se transforma in Razboiul de noua ani (1594– 1603). El marcheaza infrangerea definitiva a aristocratiei autohtone. Nobilimea din Ulster ia calea exilului.Zdrobirea catolicilorIacob I (care este si Iacob al VI-lea al Scotiei) incurajeaza stabilirea (plantation) in Ulster, in special a scotienilor presbiterieni opusi politicii sale religioase. Insa acesti colonisti, adeseori tarani saraci, se ataseaza imediat de pamanturile lor: se realizeaza astfel o populare fara echivalent in alte parti ale Irlandei. In 1641, ostilitatea catolicilor se transforma in masacrarea protestantilor. Conflictul dintre Parlamentul de la Westminster si Carol I permite apoi irlandezilor sa scuture jugul englez, nu fara a-si etala propriile rivalitati...Cromwell debarca in Irlanda in 1649. Cu pretul unor maceluri (Drogheda, Wexford...) armata sa preia controlul insulei. Printr-o lege este confiscata cea mai mare parte a pamanturilor proprietarilor catolici, constransi sa se replieze spre vest, in Connacht. Colonizarea care ar fi trebuit sa urmeze cunoaste un succes modest: veteranii armatei lui Cromwell, beneficiarii loturilor, prefera, in general, sa le revanda. In acest fel, pamanturile revin, in definitiv, marilor proprietari protestanti, deseori absenteisti si reprezentati de vechili detestati.In 1688, irlandezii se scindeaza in iacobiti (partizani ai lui Iacob al II-lea, cei mai numerosi) si oranisti (mai ales in Ulster). In anul urmator, Iacob al II-lea, sustinut de Ludovic al XIV-lea, debarca in Irlanda pentru a cuceri Dublinul dar esueaza in fata protestantilor din Ulster. Wilhelm de Orania intervine in scurt timp si ii infrange pe iacobiti in batalia de la Boyne (1691). Iacob al II-lea se refugiaza in Franta.Discriminarea fata de catolici (atat de origine irlandeza, cat si "vechii englezi", descendenti ai anglo-normanzilor) se accentueaza constant in perioada urmatoare: exclusi din orice functie publica, lipsiti de dreptul de vot, ei sunt supusi la mii de masuri vexatorii. Membrii clerului catolic sunt obligati sa depuna juramant regelui, sub amenintarea expulzarii.Irlanda protestantaLa inceputul secolului al XVIII-lea, Irlanda numara 10% anglicani, 20% alti protestanti (mai ales presbiterieni) si 70% catolici. Acestia din urma inca mai detin 15% din pamanturi, proportie ce se va reduce la 5% catre sfarsitul secolului. Fermierii agricoli extrem de saraci, catolici si de limba gaelica, formeaza marea masa a populatiei, exploatata de o minoritate anglicana si de limba engleza (singura eligibila in Parlamentul de la Dublin).Autoritatile de la Londra, care trateaza insula ca pe o colonie, nu manifesta nici o incredere fata de irlandezi, inclusiv in cei anglicani. Astfel, revolta coloniilor din America, incepand din 1774, cunoaste un larg ecou in insula: ea ii incurajeaza pe protestantii irlandezi sa pretinda o serie de concesii din partea Londrei, pentru ca aceasta sa nu fie nevoita sa lupte pe doua fronturi. In 1783, Parlamentul de la Dublin isi recapata autonomia legislativa, abolita in 1494.Unii dintre protestanti – cum ar fi Wolfe Tone – viseaza la o uniune a irlandezilor de toate confesiunile care sa conduca la independenta; altii, din ostilitate fata de catolici, nu doresc o despartire de Londra. In 1798, Wolfe Tone incearca, cu sprijinul Frantei, sa ridice Irlanda la lupta. Actiunea se soldeaza cu un esec total, de care Londra profita pentru a impune uniunea in 1801. Rezultatul va fi suprimarea Parlamentului de la Dublin si o reprezentare (protestanta) in Parlamentul de la Westminster.