Nationalismul irlandez Nationalismul impotriva uniunii. Chiar catolic fiind, deci ineligibil, Daniel OConnell (1775 1847) este ales membru al Parlamentului. In 1829, Londra cedeaza si acorda emanciparea catolicilor. Popularitatea lui OConnell este in continua crestere: denuntand uniunea, el intemeiaza in anii 1840 un nationalism irlandez catolic si popular, care ii considera pe protestanti ca fiind "straini".Irlanda sufera apoi cea mai mare catastrofa din istoria sa: Marea Foamete (18451849). Ea este rezultatul atacarii cartofilor (hrana de baza a taranilor) de mana si este agravata de epidemii. Numarul estimat al victimelor se ridica la 1 600 000 (aproape 20% din populatie). Circa 1 300 000 de irlandezi emigreaza, in principal in SUA.O noua miscare nationalista, numita a Fenianilor, apare in 1858. Partizana a unei rupturi complete cu Londra, ea intra in scurt timp in clandestinitate si comite atentate chiar in Anglia. Aceasta duce la relansarea "chestiunii irlandeze".Cum s-ar putea rezolva problema irlandeza?In ultima treime a secolului al XIX-lea, chestiunea se pune in doi termeni: autonomie (Home Rule), reforma agrara. Partizanii Home Rule formeazala Westminster un grup parlamentar care, sub conducerea lui Charles Parnell (18461891), irlandez dintr-o familie anglicana, face viata grea guvernului britanic. In acelasi timp, rezistenta taranilor fata de marii proprietari se accentueaza.In 1886, prim-ministrul liberal William Gladstone (a carui majoritate depinde de sprijinul autonomistilor irlandezi) supune Parlamentului un proiect de Home Rule. Pasiunile se dezlantuie imediat, atat in Irlanda, cat si in Marea Britanie: o fractiune a Partidului liberal intra in secesiune si voteaza impotriva proiectului, care este respins. Gladstone reia initiativa in 1893, dar se loveste de opozitie in Camera Lorzilor.Ostili fata de Home Rule, conservatorii, aflati la putere intre 1895 si 1905, rezolva totusi problema agrara: o lege din 1903 duce la un transfer masiv al proprietatii in favoarea taranilor irlandezi.Imposibilul home rule si divizareaLa inceputul secolului al XX-lea, nationalismul irlandez capata o nuanta culturala gaelica si intoarce spatele unei Anglii a carei "ignorare" pur si sim-plu o propunea Arthur Griffith, fondator in 1905 al miscarii Sinn Fein ("Noi singuri").Reveniti la putere, liberalii elaboreaza in 1910 un nou proiect de Home Rule care, votat de Camera Comunelor in 1912, trebuia sa devina executoriu in 1914, o data trecut rastimpul de doi ani impus prin "veto" de Camera Lorzilor. Protestantii din Ulster propun atunci o impartire, pentru a nu depinde de autoritatile irlandeze dominate de catolici, iar spiritele se infierbanta. In 1913, militiile protestante formeaza o veritabila armata (Ulster Volunteer Force). In ceea ce-i priveste, nationalistii intemeiaza Irish Volunteers. Razboiul din Europa va fi cel care, in septembrie 1914, va determina evitarea razboiului civil: Home Rule nu va intra in vigoare decat la sfarsitul ostilitatilor; Ulsterul va putea beneficia de dispozitii speciale.Doar o minoritate redusa a irlandezilor a inteles atunci sa profite de dificultatile prin care trecea Anglia ca de o "sansa pentru Irlanda". Cu ocazia Pastelui din 1916, ea declanseaza o insurectie armata si proclama Republica. Actiunea este un esec, urmat de o represiune severa, care-i transforma pe insurgenti in martiri sau eroi. Printre ei figureaza Eamon De Valera, gratiat probabil pentru ca era cetatean american. Un numar crescand de irlandezi se raliaza cauzei nationaliste. Cu exceptia a patru comitate din Ulster, alegerile din decembrie 1918 acorda o larga majoritate Partidului Sinn Fein, a carui conducere a fost preluata de De Valera. Alesii Sinn Fein-ului refuza sa activeze la Westminster, se constituie intr-o Adunare a Irlandei (Dail Eireann), apoi formeaza un guvern. Lupta se declanseaza intre Irish Volun-teers, care vor deveni Armata Republicana Irlandeza (IRA), si fortele britanice, avand mai degraba aspectul unei gherile decat al unui razboi veritabil.La sfarsitul anului 1920, Parlamentul britanic voteaza o lege care imparte insula in doua entitati, fiecare autonoma, dar avand pe deasupra o structura confederala. Alegerile care urmeaza ofera, in nord, majoritatea unionistilor. In sud, nu se pre-zinta decat candidatii Sinn Fein: imediat ce sunt alesi, ei reconstituie Dail Eireann. Londra propune, in aceasta situatie, negocieri.
SPATIUL ANGLO-CELTIC-IRLANDA-NATIONALISMUL IRLANDEZ
label
Cultura generala
calendar_month
2006-02-06, 00:00
autorenew
2025-10-17, 22:26
history_edu
calificativ.ro
