SPATIUL ANGLO-CELTIC-IRLANDA-IRLANDA DE NORD

label Cultura generala calendar_month 2006-02-06, 00:00 autorenew 2025-10-17, 22:26 history_edu calificativ.ro

Irlanda de NordProtestantii din UlsterColonizarile (plantation) nu au reusit de fapt decat in regiunea Belfast: aici protestantii au devenit cei mai numerosi. Comunitatea lor s-a sudat prin opozitie fata de catolici, avand drept prima etapa razboiul iacobit (1689–1691). Un secol mai tarziu, atunci cand irlandezii cauta sa se emancipeze, taranii presbiterieni din Ulster intemeiaza Ordinul de Orania, societate semisecreta autodefensiva.Belfast si regiunea sa participa in secolul al XIX-lea la revolutia industriala. Burghezia protestanta, legata de mediile de afaceri britanice, incepe sa capete importanta (in vreme ce in alte parti din Irlanda elita protestanta este reprezentata mai ales de proprietarii de terenuri). In acelasi timp, se constituie o clasa muncitoreasca, partial compusa din catolici veniti la Belfast si in alte orase pentru a gasi de lucru.La inceputul secolului al XX-lea, protestantii sunt categoric majoritari in Ulster in patru comi-tate (Antrim, Down, Armagh, Londonderry) din noua. Protestanti si catolici se gasesc, in acelasi timp, peste tot, amestecati in diferite proportii.Diviziunea vazuta de la belfastPentru a asigura preponderenta protestantilor, Irlanda de Nord delimitata in 1920 nu include cele mai catolice trei comitate din Ulster. Cu toate acestea, ea cuprinde – marii proprietari de teren locali avand castig de cauza – doua comitate majoritar catolice (Fermanagh si Tyrone). Statul liber va incerca, ulterior, in zadar, sa le recupereze in cursul negocierilor sale cu Londra.Asa dupa cum a fost constituita in 1920, Irlanda de Nord reuneste germenii tuturor problemelor ce se vor ivi. Statutul sau ii ofera un Parlament si un guvern, permitand protestantilor sa gereze afacerile interne in propriul lor interes. Totodata, dat fiind faptul ca exista numerosi catolici (mai mult de o treime din populatie), reflexele defensive sunt preponderente: membrii Ordinului de Orania domina viata politica, iar discriminarile fata de catolici se generalizeaza, in special in domeniile habitatului si utilizarii fortei de munca.Pe scurt, catolicii din Irlanda de Nord, despartiti de ceilalti irlandezi, nu obtin nici ei ceea ce le-ar fi adus o veritabila integrare in cadrul Marii Britanii, si anume sfarsitul sectarismului religios.ViolentaIn cursul anilor ’60, sub presiunea Londrei, guvernul de la Belfast incearca o apropiere economica de Dublin. Este semnul unui dezghet care, in acelasi timp, ii exaspereaza pe oranisti si ii incita pe catolici sa revendice egalitatea in drepturi. Tonul urca si, in 1969, izbucneste violenta. Londra decide interventia armatei apoi, in 1972, preia fraiele administratiei tarii (direct rule). Si totusi, violentele nu inceteaza deoarece, in fata armatei britanice, o parte a IRA (numita "provizorie") se angajeaza in activitatea terorista.In 1985, Londra si Dublin incheie un acord de cooperare in ceea ce priveste Irlanda de Nord, cu scopul revenirii la pace. Provincia insa ramane la fel de sfasiata.La 15 decembrie 1993, John Major si Albert Reynolds, prim-ministrii ai Marii Britanii si, respectiv, Irlandei, semneaza "Declaratia din Downing Street". In august 1994, IRA se resemneaza sa anunte incetarea activitatilor sale militare, imitata la jumatatea lunii octombrie de paramilitarii protestanti. In 1995 se deschid negocieri intre guvernul britanic si Sinn Fein, Londra luandu-si angajamentul de a supune unui referendum orice acord care ar putea fi obtinut intre fortele politice din Irlanda de Nord.Acordul din vinerea mareProcesul s-a impotmolit intre timp, iar IRA a pus capat armistitiului sau in februarie 1996. O relansare a procesului de pace a parut posibila o data cu anuntul facut de IRA, la 19 iulie 1997, de aplicare a unei noi incetari neconditionate a focului. Alte negocieri, la care a luat parte prim-ministrul laburist britanic Tony Blair, au dus la 10 aprilie 1998 la un nou acord – numit "din Vinerea Mare". Aprobat la 21 mai de 72% dintre alegatorii irlandezi, acest acord se bazeaza pe doua principii esentiale: recunoasterea de catre republicanii irlandezi a dreptului la autodeterminare a actualei Irlande de Nord; recunoasterea de catre unionisti a unui rol institutional al Republicii Irlanda in problemele Irlandei de Nord. Alegeri pentru o noua Adunare au avut loc la 25 iunie 1998. Ramanea de gasit o formula de dezarmare a gruparilor paramilitare acceptabila pentru toate partile implicate.