Limbile Europei de Vest sunt impartite in familii, ele insele subimpartite in grupe etc. Opera a lingvistilor, acest clasament reflecta o evolutie istorica, atat cat poate fi aceasta reconstituita. Un alt clasament interesant, dar cu o logica diferita, are drept criteriu statutul limbilor (oficial sau nu).Cele doua demersuri, diferite la prima vedere, nu vor putea fi separate. Ce este, in fond, o limba? Nu exista o definitie a priori. In practica (simplificand la maximum), este deseori un dialect care, din ratiuni politice, a izbutit mai bine decat altele, mai intai ca limba a puterii si a elitelor, apoi, mai recent, ca mijloc de propagare a invatamantului obligatoriu. Dar poate fi si un dialect (sau un grup de dialecte) care, neavand aceasta sansa, aspira sa obtina avantaje asemanatoare. In acest ultim caz, aparatorii sai revendica cel mai adesea in aceeasi masura autonomia politica si introducerea limbii respective in invatamantul obligatoriu. Limbile oficiale si celelalte. Astazi, se pot distinge: in cadrul fiecarui stat, o limba oficiala (sau in unele cazuri, doua sau trei), beneficiind de sustinerea masiva a statului, pe care intreaga populatie sau marea ei majoritate o cunoaste si o utilizeaza; dialecte inrudite cu limba oficiala, aproape uitate si in regres (mai mult sau mai putin evident, in functie de tara sau de regiuni); limbi si dialecte net diferite de limba oficiala; acestea au destine diverse, dupa statutul pe care ajung sau nu sa il obtina si in functie de continutul acestui statut.La modul general, statutele care asigura cea mai mare protectie sunt cvasi-oficiale: acestea atribuie limbii care se bucura de ele un rol oficial (alaturi de limba de stat) in interiorul unui teritoriu inzestrat cu organisme politice proprii. Alte statute, fara a corespunde unei autonomii politice, organizeaza, cel putin in mod sistematic, invatamantul in limba respectiva. In fine, in absenta unui statut, singura solutie pentru apararea limbii ramane initiativa privata...Printre statele care nu au doar o limba oficiala, se disting doua categorii. Atunci cand este aplicat criteriul teritorialitatii, nici una dintre limbi nu este cu adevarat oficiala decat intr-o anume parte, clar delimitata, a teritoriului. Astfel se prezinta lucrurile in Elvetia si Belgia (cu exceptia orasului Bruxelles, in mod oficial bilingv). In statele care sunt efectiv multilingve, cele doua sau trei limbi coexista in mod oficial pe intregul teritoriu: gaelica si engleza in Irlanda, malteza si engleza in Malta, luxemburgheza, franceza si germana in Luxemburg.
LIMBILE IN EUROPA
label
Cultura generala
calendar_month
2006-01-09, 00:00
autorenew
2025-10-17, 22:25
history_edu
calificativ.ro
