EMIL GARLEANU
calendar_month 12 Oct 2006, 00:00
EMIL GARLEANU(1878-1914)
VIATA SI ACTIVITATEA: Prozator, s-a nascut pe 5 ianuarie 1878, la Iasi, ca fiu al locotenent-colonelului Emanoil Garleanu si al primei sale sotii, grecoaica Pulheria Antipa. Tatal facea parte dintr-o familie de razesi din Garleni, judetul Bacau. Dupa despartirea parintilor, Emil este ingrijit de matusile Anastasiade. Urmeaza scoala primara si gimnaziul in Iasi. Termina tot aici (in 1900) Scoala de infanterie si cavalerie cu gradul de subcocotenent si este repartizat in Regimentul 13 Stefan cel Mare.
Debuteaza in acelasi an in "Arhiva" cu versuri, epigrame si articole, semnand cu pseudonimul Emilgar. Deoarece tanarul afirma ca "inainte de orice voi sa fiu literat ori crap", comandantul unitatii militare il muta pe sublocotenent la Barlad. Aici, in 1904, scoate revista, "Fat-Frumos", colaboreaza la "Semanatorul", in 1906 se casatoreste cu Marlena (Maria Elena), stabilindu-se apoi la Bucuresti ca redactor la "Neamul Romanesc", condus de N. Iorga. Demisioneaza din armata si va trai numai din scris. Intemeiaza Societatea Scriitorilor Romani, al carei presedinte este ales. O vreme a fost directorul Teatrului din Craiova. Se stinge din viata la Campulung-Muscel, in 2 iulie 1914.
OPERA: Batranii; Schite din viata boierilor moldoveni, 1905; Cea dintai durere; Odata!, 1907; intr-o noapte de mai; Schite din razboi, 1877, 1908; Nucul lui Odobac; Din lumea celor care nu cuvanta; Vedenii, 1910; Amintiri si schite, 1910. Traduceri din: A. Daudet, Guy de Maupassant, O. Mirabeau etc.
REPERE ASUPRA OPEREI: Opera lui Emil Garleanu cuprinde in esenta doua mari arii sociale: pe de o parte lumea satului, a taranilor obiditi, pe de alta, lumea marunta, necajita a orasului: functionari modesti, actori nevoiti sa duca o viata in continua peregrinare, publicisti; literati, mici burghezi, surprinsi intr-un loc caracteristic: la cafenea, in fata unei cesti, discutand. Scenele ce aduc in prim plan razboiul nu staruie asupra aspectelor de razboi propriu-zis, cat mai ales asupra modului in care aceste evenimente se rasfrang in constiinta oamenilor.
"Proza lui Emil Garleanu e un ecou sintetic din N. Gane, M. Sadoveanu, Bratescu-Voinesti si I. Bassarabescu", afirma G. Calinescu. Viata sufleteasca este vazuta in "viata boierilor moldoveni". "Boierii" sunt batrani, scapatati si retrasi in patriarhalitate, cu miscari lenese, orientale. Unul "in cerdac" tragand din "ciubuc" sta "in jilt" si- bea "tacticos" cafea, altul, Iordache Iovu, aeriseste primavara si toamna "redingote verzii, jiletci spalacite"; Coana Anica cand curata ceva il supune unui ritual, mereu repetat: "intai il pufneste pentru colb cu scuturatoarea facuta din pene moi de clapon; pe urma il sterge, pentru lustru, cu o petica curata, si, al treilea, sufla asupra lui pe mai multe parti, ca nici banuiala de colb sa nu ramaie: s.a.m.d.
Desi, dupa aprecierea aceluiasi G. Calinescu , in LUMEA CELOR CARE NU CUVANTA "scriitorul ne da un numar de monografii de vietati: gaza, gandacelul, carabusul, furnica, musculita, paianjenul, greierul, scatiul, gaita, buna, vulturul, cucosul, moianul, calul etc." in care "pictura si metaforele lipsesc aproape cu desavarsire, si monografiile devin monotone prin fabule si duiosii", aici este concentrata multa observatie. Dramele necuvantatoarelor prilejuiesc autorului o fina analiza si, prin generalizare,, se ridica uneori la valoare de simbol. Povestirile sunt strabatute de o unda de lirism delicat, cu evidenta tenta moralizatoare. Lupta, infrangerea, victoria sau moartea unei necuvantatoare nu sunt privite ca fapte izolate, ele fac elogiul ratiunii, prudentei, al jertfei de sine pentru salvarea aproapelui. Dar, de cele mai multe ori, reflectiile pline de amaraciune lasa loc unei viziuni optimiste.
APRECIERI CRITICE: G. Calinescu: "Garleanu e departe de a avea mijloacele poetice ale Iui Sadoveanu, pe care totusi a umbrit fara dreptate, o vreme. Limba e corecta si stearsa, descriptia aproape banala. Noptile sunt "fermecatoare", florile "stralucesc ca fulgii de omat", sopotul e "dulce", razele sunt "blande", si fata unei fete e "plina de voiosia celor 17 ani de copilarie/Totusi prin compozitie, prin vibratia sentimentala, prin idilicul acelei vieti naive, povestirile sunt nu rareori incantatoare." ,
E. Lovinescu: "Schitele <<Din lumea celor care nu cuvanta>> sunt rezultatul numai al inspiratiei si indemanarii sale artistice: "scoala noua" n-a avut nici o influenta directa in compunerea lor - incercarea de a-l substitui pe Garleanu d-lui Sadoveanu ca "vioara prima" a samanatorismului mi putea , sa reuseasca, intrucat tanarul ofiter barladean nu era, in realitate, decat o modesta vioara secunda."
Perpessicius: "in vremea aceasta scrie Garleanu o serie de mici poeme in proza. <<Din lumea celor care nu cuvanta>> in care simtul de observatie al unui naturist se aliaza cu frumoase insusiri poetice. Sunt tablouri de natura inferioara, o gaza, un animal, o planta, pornite dintr-un sentiment de adanca compasiune pentru viata neintrebata si dedicate copilei lui, "cea mai iubita dintre gaze."