Expansiunea frantei revolutionare. Revolutia care izbucneste in Franta in 1789 duce intr-un rastimp de trei ani la prabusirea monarhiei. Dupa ce tin piept prusacilor (Batalia de la Valmy, 1792), armatele revolutionare franceze trec la ofensiva in 1794. Tarile de Jos austriece, apoi malul stang al Rinului sunt invadate si, in curand, anexate. Provinciile Unite devin in 1795 un stat-satelit (Republica batava); la fel se va intampla, in 1798, in cazul Confederatiei elvetiene (Republica helvetica). In 17961797, campania din Italia, condusa de Napoleon Bonaparte, determina crearea unei Republici cisalpine, apoi a unei Republici romane. Inlaturati din Italia in 1799, francezii revin in forta in cursul anului urmator.In timpul Consulatului (17991804), Bonaparte consolideaza aceste cuceriri. Sfantul Imperiu recunoaste in 1801 anexarea malului stang al Rinului de catre Franta. Ii urmeaza, pe malul drept, o prima si considerabila reimpartire teritoriala intre statele germane (reimpartirea din 1803). Expansiunea napoleoniana. Napoleon are ca adversar principal Anglia, care pastreaza stapanirea asupra marilor: o marturie in acest sens o reprezinta victoria acesteia la Trafalgar, in 1805. Ramane, in schimb, solutia razboiului economic: in 18061807 Napoleon inchide coastele europene in fata marfurilor engleze. Este insa necesar ca blocada continental sa fie realmente aplicata. Aceasta il va face pe Napoleon sa se indrepte spre o politica imperiala din ce in ce mai exagerata, in ritmul rasunatoarelor sale victorii (la Austerlitz, in 1805, in fata Austriei, la Jena, in 1806, asupra Prusiei, la Wagram, in 1809, impotriva Austriei...). Adaugata unor grave infrangeri in Spania, dezastruoasa retragere din Rusia, la sfarsitul lui 1812, semnifica si inceputul decaderii: infrangerea lui Napoleon la Leipzig in 1813; abdicarea sa in anul urmator; aventura celor 100 de zile si infrangerea de la Waterloo in 1815. Impactul hegemoniei franceze. In Germania, politica napoleoniana determina reducerea drastica a numarului statelor. Reunindu-le intr-o Confederatie a Rinului, Napoleon obtine in 1806 renuntarea imparatului la functia sa: astfel este desfiintat Sfantul Imperiu. In Tarile de Jos, regimul francez pune capat particularitatilor regionale care nu vor mai fi restabilite. In Elvetia, reorganizarea cantoanelor, intreprinsa in 1803, nu va mai fi pusa in discutie. Republica italiana (Regatul Italiei incepand din 1805) ofera italienilor impresia unei unitati nationale, desi partiale. La Neapole, reformele introduse de francezi sunt bine primite.In Spania, dimpotriva, instalarea lui Joseph Bonaparte pe tron (1808) si ocupatia militara franceza care insoteste acest moment determina o ostilitate violenta transformata intr-un razboi de gherila generalizat. In Prusia si in alte parti ale Germaniei de Nord, infrangerile in fata francezilor, incepand din 1806, provoaca o resurectie brusca a patriotismului german, asa cum nu se mai intamplase pana atunci.Europa congresului de la Viena. In afara Frantei nu exista decat doua state infrante, ale caror suverani nu s-au intors impotriva lui Napoleon in extremis: Danemarca, nevoita sa cedeze Norvegia regelui Suediei; Saxonia, care este obligata sa renunte la jumatate din teritoriul propriu in favoarea Prusiei. La randul ei, Franta isi regaseste, cu mici modificari, frontierele de dinaintea Revolutiei. Prusia isi adauga Westfalia si Renania, dobandind o pozitie dominanta in Germania de Nord. Austria inglobeaza o mare parte a fostului regat napoleonian al Italiei (Lombardia si Venetia). Regele Sardiniei obtine Liguria, ravnita de multa vreme.Printre exclusii procesului Restauratiei se afla micile state germane, desfiintate incepand din 1803, si Sfantul Imperiu. Acestuia i se substituie in general aproximativ intre aceleasi limite o Confederatie germana cu puteri reduse. Exceptand Confederatia elvetiana, regimurile nemonarhice de altadata nu sunt restaurate: republicile Venetiei si Genovei, Provinciile Unite. In acest ultim caz, la initiativa Angliei se aplica o inovatie: pastrandu-se regimul centralizat introdus de francezi, sunt unite intr-un mare regat al Tarilor de Jos fostele Provincii Unite si fostele Tari de Jos austriece.
DE LA REVOLUTIE LA CONGRESUL DE LA VIENA
label
Cultura generala
calendar_month
2006-01-09, 00:00
autorenew
2025-10-17, 22:25
history_edu
calificativ.ro
