CRESTINATATEA APUSEANA PUSA LA INCERCARE

label Cultura generala autorenew 2025-10-17, 22:25
Vremea jefuitorilor. Primele mari incursiuni ale vikingilor dateaza din timpul domniei lui Carol cel Mare. Pana la inceputul secolului al X-lea, acestea vor afecta Anglia si regiunile cu deschidere spre Marea Nordului, Canalul Manecii si Atlantic. Raidurile se transforma intr-o colonizare: in estul Angliei se instaleaza danezii; in 911, seful viking Rollon obtine din partea regelui carolingian Carol cel Simplu teritoriul care va deveni ducatul Normandiei.In Mediterana septentrionala, musulmanii din Spania si din Africa de Nord intreprind raiduri in insule, in Italia, in Proventa... Pornind din actuala Tunisie, ei declanseaza, pe seama bizantinilor, cucerirea Siciliei, incheiata in 902.In sfarsit, maghiarii (originari din zona Ural), traversand Carpatii in 895, ataca pe uscat Occidentul: ravagiile lor afecteaza Italia si partea de est a fostului Imperiu Carolingian. Nu vor fi invinsi decat in 955.Faramitarea imperiului carolingian. Traditia franca a impartirii statului in diverse regate mai mici s-a mentinut si dupa Carol cel Mare. Desi ramane stabilit ca unul dintre regi, purtand titlul de imparat, sa exercite o anumita preeminenta, aceasta nu a putut impiedica izbucnirea unor razboaie fratricide. Tratatul de la Verdun (843) imparte stapanirea carolingiana intre trei nepoti ai lui Carol cel Mare– lui Carol cel Plesuv i-au fost atribuite teritoriile de la vest de linia „celor patru rauri“ (Escaut, Meuse, S ne, Ron), adica Francia de Vest;– lui Ludovic, zis Germanicul, i-a revenit Francia de Est (zona de la est de Rin);– intre teritoriile celor doi se situeaza un ansamblu neunitar repartizat lui Lothar, care mosteneste titlul imperial; el primeste regatul Italiei (fost lombard), regatul Burgundiei si regiunea dintre Escaut si Rin care va fi numita in curand Lotharingia.Vor urma alte impartiri, dar acestea nu vor pune in discutie nici Francia de Vest si nici pe cea de Est. Pe scurt, de o parte si de cealalta a vechiului nucleu al domeniului franc, se vor afirma doi poli de putere. In ceea ce priveste titlul imperial, acesta cade in desuetudine in 924.Imperiul ottonian ii nasterea Frantei. In Francia rasariteana, dinastia carolingiana se stinge in 911. Dar, in fata amenintarii maghiare, unitatea trebuie mentinuta, sub autoritatea unei capetenii puternice: acest rol va fi indeplinit de ducele Saxoniei, Henric Pasararul, ales ca rege in 919. Fiul sau, Otto, ii urmeaza la tron in 936. Noua dinastie astfel formata nu mai este de origine franca,ci saxona. In afara Franciei de Est, Otto mosteneste Lotharingia, dobandita in 925. In 951 ii adauga regatul Italiei. Invingator al maghiarilor in 955, profita de prestigiul sau pentru a restabili, in favoarea sa, titlul imperial: papa il incoroneaza in 962.Noului imperiu i se integreaza Boemia, populata de slavi (cehi). I se va alatura, de asemenea, in 1033, regatul Burgundiei, dar, din mostenirea lui Carol cel Mare, va lipsi mereu Francia de Vest. Carolingienii continua sa domneasca aici, in alternanta cu sefii unei puternice familii stabilite intre Sena si Loara: Robertienii. Proclamat rege in 987, robertianul Hugo Capet pune capat alternantei la domnie. Francia de Vest se transforma in regatul Frantei.Expansiunea crestinatatii apusene. In secolul al X-lea crestinatatea isi revine si paganii de la est si nord intra treptat in cadrul ei: croatii, polonezii, maghiarii si danezii incepand din secolul al X-lea, norvegienii in secolul urmator, suedezii in secolul al XII-lea. In Peninsula Iberica comunitatea crestina stagneaza pana la faramitarea califatului (fostul emirat) de Cordoba, desfiintat in 1038, si care lasa loc unei multitudini de emirate denumite „regate de taifas“. Din acest moment, ea poate declansa, cu reale sanse de succes, o veritabila recucerire (Reconquista).
Normanzii. Daca scandinavii se „cumintesc“, in schimb, urmasii lor din Normandia raman foarte activi. In 1066, sub conducerea ducelui lor, Wilhelm (numit apoi Cuceritorul), pun stapanire pe regatul Angliei. Alti normanzi se implica in calitate de mercenari in conflictele care ii opun, in sudul Italiei, pe lombarzi, bizantinilor. Ei nu intarzie in a-si impune autoritatea, ceea ce duce, pana la sfarsitul secolului al XI-lea, la formarea unui regat normand al Siciliei (care va ingloba apoi intreaga Italie de sud). Pe langa calitatile militare, normanzii dovedesc o evidenta pricepere in problemele politico-administrative: regatele Angliei si Siciliei vor ramane, pentru cel putin doua secole, cele mai bine organizate din cadrul crestinatatii apusene.

Sondaj

Vi se pare corecta admiterea la liceu pe baza tezelor cu subiect unic?