BIZANTUL, ISLAMUL SI CAROL CEL MARE

label Cultura generala autorenew 2025-10-17, 22:25
Imperiul roman de rasarit. Imparatul Iustinian (527–565) organizeaza recucerirea, cel putin partiala, a Imperiului Roman de Apus. Regatul vandal cade in 533, urmat de Sicilia. Dar, ostrogotii rezista cu incapatanare si nu vor putea fi invinsi decat la capatul unui lung razboi („razboiul gotic“), in 553. In acelasi timp, romanii de Rasarit (care incep sa fie denumiti bizantini) ocupa sudul Spaniei. Succesele lui Iustinian sunt totusi umbrite: razboiul gotic a dus la devastarea Italiei.Un nou val de popoare ale stepei, avarii, se arata insa, amenintator. Sub presiunea acestora, lombarzii (germanici necrestinati) parasesc Pannonia si invadeaza, intre 568 si 569, Campia Padului.Ei nu reusesc, insa, sa cucereasca decat o parte a Italiei, bizantinii pastrand o serie de enclave (Ravenna, Roma, Neapole...), extremitatea sudica a peninsulei, Sicilia si Sardinia. Cu oarecare succes, avarii ataca chiar Imperiul Roman de Rasarit. Ei vor fi scosi din lupta abia in 791 (de catre franci). Atacurile lor violente au favorizat, totodata, expansiunea slavilor in Balcani.Regatele din apus. Vizigotii abandoneaza arianismul spre sfarsitul anilor 580. Ei cuceresc regatul suebilor si ii inlatura pe bizantini, care sunt expulzati in 616; ajung sa domine astfel intreaga peninsula, cu exceptia Tarii bascilor. Francii, care au supus in 534 regatul burgund, sunt condusi de dinastia Merovingienilor (care se trage de la Meroveu, bunicul prezumtiv al lui Clovis). Acestia isi impart si refac regatul in cadrul succesiunii la tron. La inceputul secolului al VII-lea, Roma declanseaza procesul de crestinare a anglo-saxonilor.Expansiunea islamului. In jurul anilor 630–640, arabii devin stapanii Orientului Apropiat si ai Egiptului. Acestia se asaza apoi de-a lungul tarmului sudic al Mediteranei, ajungand la Tanger in 708. Cu sprijinul a numerosi berberi convertiti la islamism, ei strabat Stramtoarea Gibraltar in 711, ii infrang pe vizigoti si, in cativa ani, ajung sa-si impuna controlul asupra intregii peninsule, cu exceptia limitei muntoase din zona septentrionala. Lanseaza raiduri asupra regatului franc pana la infrangerea lor severa in fata lui Carol Martel, la Poitiers, in 732, dupa care se repliaza in Spania. In 756, Abd al-Rahman, un print al dinastiei arabe omeiade, isi impune autoritatea si intemeiaza emiratul de Cordoba.Imperiul carolingian. Dupa caderea vizigotilor, regatul franc ramane singura putere crestina apuseana. Centrul sau de gravitate se situeaza intre Rin si Sena. Pepinizii, originari de pe valea Meusei, se inscriu pe linia descendentilor acelor „majordomi ai palatului“ care de la inceputul secolului al VIII-lea exercita in realitate puterea: Pépin de Herstal, Carol Martel, Pépin cel Scurt. Acesta din urma il inlatura pe ultimul rege al dinastiei merovingiene si se incoroneaza ca rege al francilor in 751. (Noua dinastie – cea carolingiana – isi trage numele de la Carol cel Mare.) La fel cum au facut-o si merovingienii, Pépin isi imparte regatul intre cei doi fii, Carol cel Mare si Carloman (care va muri in 771).Carol cel Mare domneste singur intre 771 si 814. El este in primul rand o capetenie razboinica: cucereste regatul lombard in 774, intreprinde expeditii dincolo de Pirinei, unde intemeiaza marca Spaniei; anexeaza Bavaria, apoi ii infrange pentru totdeauna pe avari; ii supune pe saxoni, in urma unor campanii deosebit de violente. Incoronarea de catre papa a lui Carol cel Mare ca imparat la Roma in 800 pare, in schimb, oarecum neasteptata (Carol cel Mare se autointitula „rege al francilor... conducand Imperiul Roman“). In orice caz, Imperiul si Biserica se sprijina reciproc, ceea ce incurajeaza „renasterea carolingian (preocupata de calitatea latinei scrise). Graiuri romanice, graiuri germanice. In cadrul regatelor barbare, latina vulgara s-a fragmentat treptat in diverse graiuri regionale sau locale lipsite de modelul lor (imperial) comun. Biserica – pastrand pentru ea utilizarea latinei literare – a contribuit la aceasta situatie prin recomandarea, adresata predicatorilor ei, ca, in fiecare dioceza, sa se serveasca de „latina popular . In timpul lui Carol cel Mare, singura unitate lingvistica pastrata este cea dintre foarte putinii care inca mai cunosc latina.In schimb, limita intre graiurile romanice (de origine latina) si cele germanice are tendinta de a se fixa ferm (a se vedea harta alaturata). Aceasta nu corespunde, de altfel, vechii granite a Imperiului Roman. O data cu deschiderea frontierei, francii s-au raspandit in campie pana catre Pas-de-Calais. La est si la nord de Masivul Ardenilor, graiurile germanice au iesit invingatoare (Carol cel Mare, ca si alti carolingieni, au ca limba materna francica renana); mai la vest, francii, minoritari, vor fi nevoiti, dimpotriva, sa adopte idiomurile romane. Alsacia si actuala Elvetie alemanica au fost germanizate de alamani; zona dintre Dunare si Alpi, de catre bavarezi. In Bazinul parizian, graiurile france au supravietuit pana la sfarsitul secolului al IX-lea. Acestea le-au influentat pe cele romanice care au devenit dialectul d’oïl (iar acesta se va transforma apoi in limba franceza). In alte locuri, germanii si-au abandonat propriile graiuri, din care practic nu au mai ramas urme: este cazul vizigotilor si al lombarzilor. In emiratul de Cordoba, crestinii care nu s-au convertit la islam (mozarabii) isi pastreaza dialectele romanice, cu riscul de a deveni bilingvi. In Anglia, graiurile anglo-saxone se impun in dauna celor celtice.

Sondaj

Ati inceput sa va pregatiti pentru tezele cu subiect unic?