Este crescut de mama sa cu pretul unor mari sacrificii. in nuvela, filosofia se imbina cu literatura (prima devine pretext pentru cea de-a doua), Dionis, inzestrat cu o capacitate de intelegere iesita din comun, apare ca un om cu vadite inclinatii spre meditatia filozofica. Si, pentru ca speculatiile nu ii sunt suficiente, apeleaza si la invataturile lui Ruben, la cartea de astrologie imprumutata de la Riven.Gandirea si magia sunt complementare;prin magie,eroul depaseste barierele timpului si spatiului.Astfel, intr-o seara ploioasa si rece se cufunda in descifrarea aceste carti, dar la un moment dat lumanarea se consuma, iar el continua sa citeasca la lumina lunii.Riven atrage atentia eroului k spiritul nu-si pastreaza relevatia(nivelul unde a ajuns intr-o viata.Acum vede chipul ingeresc al unei fete la fereastra casei vecine, care va disparea curand in intuneric.
Pentru a putea descifra cartea, Dionis se intoarce in timp, pe vremea lui Alexandru cel Bun, sub chipul calugarului Dan, elevul dascalului Ruben. De altfel, spatiul si timpul sunt coordonate fundamentale ale nuvelei. La indemnul umbrei sale, Dan (Dionis) purcede la o calatorie cosmica in luna alaturi de iubita sa, Maria, fiica spatarului Mesteacan. Arheul(om vesnic pe care il cunoaste numai initierea filozofica-mitic)apare sub forma unei umbre care ramane sa-i tina locul in timp ce eroul calatoreste in spatiul selenar.Spatiul selenar satisface exigentele eroului, dar, pentru ca si aici fericirea este relativa datorita triunghiului in care se afla ochiul de foc si proverbul scris intr-o araba straveche, Dan incearca sa dezlege aceasta enigma; indrazneste chiar sa se considere parintele Universului, insusi Dumnezeu (Oare fara sa stiu nu sunt eu insusi Dumne...), fapt care ii aduce prabusirea, intoarcerea la conditia telurica.Iubirea apare ca un univers compensativcare il salveaza de la caderea definitiva. Trezindu-se, Dionis isi da seama ca, de fapt, adormise intr-o gradina. Dupa ce se desteapta din nou vede la fereastra casei de vizavi o fata ce corespunde celei din vis.
Calatoria in spatiul selenar era asemanata cu un spatiu asemanat Paradisului,un spatiu al iubirii implinite,valurile marii,padurea,stancile,fluvii,o geografie accidentata in care cuplul nu poate fi un cuplu imordial. Teme ale devenirii fantastice existe in proza eminesciana sunt:mutarea metafizica in timp(metampsihoza-care exista in filozofia hindusa si presupune incarnari succesive pana la desavarsire, identificare, cu spirit universal, si in spatiu(Metafizica-Calatoria in spatii ideale,sfidand legile fizice);convesiunea olirica a realitatii-Viata ca vis,intervertirea relatiei cauze efect-Insurectia umbrei,Postura umana si umanizata a diavolului-Pactul Faustiv; Eroul comite Hyubrisul incercand sa fie egal cu Divinitatea. Momentele in care acesta comite actul Hyubris sunt cand a calatorit in vrelea lui Alexandru cel Bun si in calatoria in spatiul selenar cand i se ofera puterea asupra lumii si incearca sa ia in posesie Universul. Personaj romantic, Dionis, care isi duce existenta intr-o camera cu peretii umezi si plini de mucegai, este nevoit sa accepte realitatea potrivit careia isi poate atinge idealul doar partial si aceasta numai prin iubire, care in plan terestru inseamna creatie.
Portretul sau fizic se incadreaza in tiparele romantice: este de o frumusete demonica, cu parul negru, prelung, care curge in vite pe spate; ochii ii sunt de o adancime tulburatoare, iar fata copilaroasa poarta in acelasi timp amprenta maturitati. Pe Maria, faptura angelica, serafica, o caracterizeaza direct si foarte plastic: un inger blond ca o lacrima de aur, mladioasa ca un crin de ceara. Ruben este si el de o frumusete antica. in ce priveste arta narativa, in cazul nuvelei Sarmanul Dionis suntem pusi in fata unei naratiuni fantastice in care intamplarile nu sunt cele ale unei realitati imediate, ci ale unei realitati care se opune celei adevarate.
