Titlul sugereaza un element caracteristic ambiantei in care va avea loc misterioasa intalnire, punand totodata in evidenta tema poeziei. Discursul liric se desfasoara pe baza a cinci strofe, egale ca numar de versuri, acesta deschizandu-se si incheiandu-se cu minunatul tablou al lacului incarcat cu flori de nufar. Prima strofa se constituie intr-un pastel ce infatiseaza elemente specifice liricii eminesciene (lacul, codrii, nuferii), dand nastere unui cadru natural intim, linistit, de vis Epitetele cromatice (albastru, galbeni, albe) invioareaza putin peisajul, insistand insa asupra seninatatii, puritatii, gingasiei, inocentei pe care le degaja. Personificarea lacului, care tresare in cercuri albe si folosirea pronumelui personal de persoana a IIIa singular transforma acest element natural intr-un personaj ce ia parte la actiune si vibreaza in asteptarea celor doi indragostiti. In aceasta strofa intalnim o serie de termeni ce sugereaza visul, introducandu-nu astfel in atmosfera din urmatoarele strofe. Acele "cercuri albe" parca incearca sa ne hipnotizeze, sa ne adoarma, pentru a tresari apoi impreuna cu lacul, intristati de despartirea de lumea in care tocmai patrunsesem
Urmatoarele trei strofe cuprind visul indragostitului ce isi asteapta iubita de-a lungul malurilor. In strofa a doua, eul liric se afla in asteptarea a ceva nelamurit, ce se concretizeaza prin folosirea cuvantului "ea". Acest pronume poate sugera atat persoana iubita, cat si dragostea in general, de fapt ceva ce autorul isi doreste din toata inima. Poetul nu realizeaza portretul "ei", invaluind-o in mister, parca pentru a ramane a lui pentru totdeauna. Folosirea adverbului "lin" reprezinta singura modalitate prin care autorul ne transmite o informatie asupra acestei fiinte, sugerand gingasia ei. Utilizarea adverbului "parca" si repetarea acestuia exprima nesiguranta tanarului, care incepe sa aiba dubii in legatura cu persoana asteptat cu nerabdare. Folosirea verbelor la conjunctiv exprima dorinta arzatoare a poetului de a o impresiona pe ea si de a-i arata intr-un mod cat mai sugestiv dragoste ce i-o poarta. De asemenea, verbul "a rasari" ("Ea din trestii sa rasara") vrea sa surprinda placut indragostitul prin aparitia misterioasa a iubitei lui. Cuplul de indragostiti se retrage din calea lumii, desprinzandu-se parca de realitate, iar verbele "a scapa" si "a pluti" sugereaza uitarea de sine, trairea de sine, ce-i propulseaza pe cei doi in eternitate. Scaparea carmei si a lopetilor reprezinta mijlocul prin care eul liric rupe orice legatura cu lumea, ramanand singur cu persoana iubita, alaturi de care pluteste in lumea basmelor.
Elementele naturii contribuie din plin la atingerea unei armonii perfecte, cei doi fiind ocrotiti de razele lunii, mangaiati de adierea vantului De asemenea, apa si vantul incanta urechile indragostitilor printr-un duet specializat pe cantece romantice Poezia se incheie simetric, ultima strofa aducand nu doar iesire din vis si trezirea la realitate, ci si imaginea lacului "incarcat cu flori de nufar" care ramane alaturi de indragostit pentru a-l consola. Punctele de suspensie sugereaza regretul ca visul s-a destramat, fara sa se fi implinit Remarcam, la nivel fonetic, repetarea consoanei "s" si a vocalelor "u" si "a" cu ajutorul carorase realizeaza prin asonanta si aliteratie o serie de imagini auditive ce contribuie la frumusetea cadrului natural descris.
In poezie intalnim o gama variata de figuri de stil : epitete (albastru, mica), personificari ("tresarind in cercuri", "inganati de glas de ape"), repetitii ("parc-ascult si parc-astept"). De asemenea observam o multitudine de imagini artistice : vizuale (lacul codrilor, flori de nufar), auditive (glas de ape, vantul lin fosneasca), motorii ( sa sarim, sa rasara), cromatice (lacul albastru,nuferi galbeni). Prezenta eului liric se face si ea remarcata prin utilizarea verbelor la persoana I (sa sarim, sa plutim) si a pronumelui personal de persoana I (eu).
