AMINTIRI DIN COPILARIE - REZUMAT

label Comentarii literare autorenew 2025-10-17, 22:25
Umorul este o forma a risului, o manifestare a bunei dispozitii. La I. Creanga umorul este alaturi de oralitate trasatura dominanta a Amintirilor din copilarie. Principalele categorii ale umorului sint: umor de situatie (izvorit din fapte, situatii, intimplari: prinderea mustelor cu ceaslovul, molipsirea de riie de la caprele Irinucai, aplicarea postei la talpi, bataia dintre Mogorogea si Paval, intimplarea de la scaldat, vinzarea pupazei etc); umor de caracter (izvorit din felul de a fi al unor personaje: Mogorogea, mos Chiorpec, Trasnea, popa Buliga - zis si Ciucalau etc); umor de limbaj (izvorit din folosirea de locutiuni, zicatori si proverbe, menite a provoca risul: "is mai aproape dintii decit parintii", "se tine ca riia de om", "au tunat si i-au adunat", "mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima"; ori expresii ca: "va-i nevoie", "calea - valea", "bine - rau").



Sursele umorului le reprezinta intimplarile hazlii, buna dispozitie a autorului, (Nica face haz de necaz), prezenta glumei in mijlocul lucrurilor celor mai serioase "Si sa nu credeti ca nu mi-am tinut cuvintul, de joi pina mai apoi, pentru ca asa am fost eu, rabdator si statornic la vorba de feliul meu; si nu ma laud, ca lauda-i fata; prin somn nu ceream de mincare; daca ma sculam, nu mai asteptam sa-mi dea altii; si cand era de facut ceva treaba, o cam saream de pe-acasa"; ironia "Mos Luca de te-a intreba cineva, de-acum inainte, de ce trag caii asa de greu, sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la ocna si las' daca nu tear crede fiecare"; autoironia "in sfirsit, ce mai atita vorba pentru nimica toata? Ia, am fost si eu, in lumea asta, un bot cu ochi, o bucata de huma insufletita din Humulesti care nici frumos pina la douazeci de ani, nici cuminte pina la treizeci si nici bogat pina la patruzeci nu m-am facut. Dar si sarac ca anul acesta, ca in anul trecut si ca de cand sint, niciodata n-am fost". Limbajul Artistic este de o frumusete si originalitate inimitabila. Farmecul incomparabil al stilului lui I. Creanga vine din frumusetea limbii neamului romanesc. Mijloacele lingvistice folosite dau impresia de oralitate prin folosirea maxima a interjectiilor onomatopeice (ha! ha! ei! tusti! zbirr!) a expresiilor onomatopeice si a verbelor imitative (hat! a horai, a gabui). Oralitatea e provocata si de multimea expresiilor specifice limbii vorbite (vorba ceea, hat bine, pace buna) a zicerilor tipice (toate ca toate, de voie de nevoie) a intrebarilor si exclamatiilor (ori mai stii pacatul, grozav s-a spariat, ce-i de facut?). Alteori in text apar versuri popurale sau fraze rituale: La placinte inainte / Si la razboi inapoi. Decit la oras codas ? Mai bine-n satul tau fruntas. Deosebita este si folosirea cuvintului "mai" "ce mai de pomi s-au pus in tintirim (multi). Alteori e folosit ca abverb "mai ramineti cu sanatate". Caracterul de oralitate provine si din folosirea dativului etic:"si-am cazut in Ozana cit mi ti-i baietul"; sau folosirea unor expresii ori locutiuni populare: "incaltea", "ca mai ba", "a cu-i a cu". Orala e si sintaxa frazei. Autorul lasa cuvintele sa se insire dupa o ordine a vorbirii si nu a scrisului, unde topica e mai controlata: "si harsita de matusa nu ma slabea din fuga nici in ruptul capului; cit pe ce sa puie mina pe mine", "si eu fuga, si ea fuga, si eu fuga, si ea fuga, pina ce dam cinepa toata palanca la pamant". De asemenea majoritatea frazelor se leaga intre ele prin conjuctia coordonatoare copulativa "si" "Si cand invatam eu la scoala, mama invata cu mine acasa. Si citea la ceaslov, la psaltire si Alexandria mai bine decit mine, si se bucura grozav cand vedea ca ma trag la carte. Comparatiile sunt din limbajul popular: "cum nu se da scos ursul din birlog... asa nu ma dam eu dus din Humulesti"; "doi cai ca niste zmei". Epitetele sunt adesea regionalisme sau creatii lexicale proprii: calugarii o adunatura de zamparagii "duglisi", "miine, poimiine aveam sa ne trezim niste babalici gubaci", "dac-ar sti el ghilhanosul si ticaitul, de unde am pornit asta noapte".

Arta literara consta in "modul spunerii" in hazul povestirii. I. Creanga imbina cu maiestrie modurile de expunere: Naratiunea sau relatarea in direct a naratorului, e insusi firul povestirii. Pe firul acestei povestiri se pot distinge momentele subiectului mai ales in partea a IV.-a. Descrierea apare in doua momente ale actiunii, cand evoca universul copilariei si cand isi intoarce privirea inapoi, spre muntii Neamtului, din varful codrilor Pascalilor. Dialogul ascunde conflictul, dezvaluie sufletul personajelor, gindurile, sentimentele, temperamentele, invioreaza actiunea, o propulseaza. Monologul interior apare in noaptea dinaintea plecarii, in ceasul disperat al intoarcerii spre sine, a Eului infrint: "zicand in sine-mi cu amaraciune: ce necaz de capul mieu". G. Calinescu scria despre Ion Creanga : "Creanga este expresia monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman".

Sondaj

Cum e noul tau orar?