Toti au sub 25 de ani si se drogheaza de pe la 12-13. Soti si sotii, femei gravide, orfani, copii din familii înstarite vin, unii de buna voie, altii adusi de familie sau târâti de politie. Sunt atât de multi, ca nici nu mai au loc în sectia pentru heroinomani, de la Obregia. Au intrat si peste vecinii “Alcoolici Anonimi”. „Iubesc mai mult drogurile decât viata“Si-a pus propria mama sa-i strânga bratul, ca nu-si gasea vena pentru priza zilnica de heroina. “M-a chinuit rau atunci mama. Era atât de îngrozita, ca tremura toata. Parca ea era drogata”. Asa a aflat o femeie ca unica ei fiica este victima drogurilor. Îi vazuse deseori prin camera curele si cordoane aruncate, dar nu stia la ce sunt bune. “I-am distrus pe amândoi: tata a facut preinfarct, mama, care era de doua ori mai grasa, a ajuns o scândura”. Sunt oameni simpli, dar i-au facut mereu toate poftele. Zice ca-i iubeste. Drama fetei a început la 18 ani, odata cu prima dragoste, care a fost si ultima. Iubitul ei, iranian de origine, i-a oferit într-o zi “niste tigari de la el de acasa”. Dupa un an, când a aflat ca de fapt se droga cu opium, era prea târziu. Descoperise deja heroina care “avea acelasi gust si mi-a placut”. Alina nu se opreste din drog decât la spital. Dupa opt ani de întepaturi, nici vene nu mai are. Pentru perfuzie, asistentele i-au crestat bratul. Ultimele prize si le-a facut prin zona inghinala. S-a bucurat mult odata când doctorita Constantinescu, sefa de sectie, a avut încredere în ea. S-a cerut acasa si i s-a dat voie sa plece. Era într-o sâmbata. Luni, o supradoza a adus-o înapoi. În ultimul timp fura, ca sa-si procure droguri. S-a si prostituat. La politie are mai multe dosare, unul penal. “Sper din tot sufletul sa se termine, dar credeti-ma, iubesc mai mult drogurile decât viata. Nu le mai vreau, dar ma gândesc la ele”, zice tragând dintr-o tigara.Fumeaza patru pachete pe zi. Nu se simte si nici nu arata rau. Daca toate merg bine, în curând Alina se va putea uita la o seringa fara sa o apuce bâtâiala. De aici vrea sa mearga la munte si apoi sa-si schimbe numarul de telefon, legatura ei cu drogul. „Tot cartierul se drogheaza““Daca as avea de ales între heroina si a face dragoste cu o fata frumoasa, as alege drogurile”, articuleaza cu greu G, elev într-a XI-a. Aflam ca în Bucuresti nu mai e liceu în care sa nu misune drogatii. “Ei se manifesta si cel mai violent”, spune Doina Constantinescu, medic primar psihiatru la Obregia.Multa vreme, pe pacienti pericolul i-a urmarit si în spital. Dealerii le aruncau bilele peste gard. O tiganca a venit cu ele în vagin, altii le-au ascuns în cutia de margarina. Topeau un strat, asezau praful si turnau margarina deasupra. Unuia, dealerul i-a administrat doza chiar în fata tatalui îngrozit. Omul a lesinat de durere. În doi ani, G. nu a putut sa le raspunda niciodata parintilor lui când l-au întrebat de ce se drogheaza. S-a apucat când s-a certat cu prietena. Era pusti pe vremea aia. Pentru ca mama lui îi controla mereu venele dupa prima experienta cu drogurile, G. îsi injecta heroina lânga cot. Opt luni n-a mai pus mâna pe droguri, dar s-a reapucat cu gasca în discoteca. “Ma sunau mereu. Stiau ca am bani. Într-o seara, n-am mai rezistat. Tot cartierul se drogheaza. E aproape imposibil sa stai cu ei si sa nu faci asta”. Unii dintre parinti au ajuns la capatul rabdarii. G. povesteste ca pe un prieten drogat l-a dat tasu afara din casa si i-a spus sa faca ce-o vrea, ca nu-l mai intereseaza. “Eu, ca sa-mi iau droguri de 4 milioane pe zi, m-am angajat ca ospatar”. Sefii lui stiu ca e internat din cauza ficatului. Si el zice ca gata. “Daca mai vine unul cu droguri la mine, îl iau la bataie. Cum sa nu-ti para rau? Ne nenorocim parintii. Mamei îi cade parul din cap din cauza mea”. E un pic invidios pe alcoolici. E convins ca de bautura te poti lasa mai usor. “Azi bei, mâine te trezesti. De la droguri nu te mai trezesti”, zice el. Doru nu-i de acord.Mort de beat - o sintagma la propriu“Beau ca sa uit”. Asta e Doru. Sta mai mult în sala de mese, unde lucreaza la un afis pentru spital. E pictor si e la a cincea internare. L-au adus aici fosta prietena si tatal ei, alcoolic si ala. Nu vrea sa se mai întoarca la ei, chiar daca ramâne pe drumuri. N-are pe nimeni, doar probleme, de când se stie. Bea un litru de tarie pe zi, din banii pe care-i ia pe desene: 35.000 lei portretul. Pe asta din spital îl face gratis, ca e pentru doamna psiholog. A crescut la o casa de copii. Tatal a fost alcoolic, iar mama i-a murit când avea cinci ani. Facultatea de Arte Plastice a terminat-o cu burse sociale si de merit. Talentul i-a fost descoperit la orfelinat. De acolo l-au trimis la Tonitza, unde a si început sa bea. Avea cinspe ani, acum are 38. „Când beau, sunt cea mai buna persoana. Îmi lipseste bautura si simt nevoia sa beau, cu tot tratamentul. De felul meu sunt optimist, dar acum m-am saturat de atâta chin. Nu ma întelege nimeni”. A avut un prieten, dar i-a murit de ciroza. Viseaza o viata linistita, un camin, culori si pensule. Acum lucreaza ca slefuitor. Abia s-a angajat.Dependenta de alcool e la fel de grava ca si cea de droguri. „La alcoolici s-au vazut si cazuri mortale”, spune doctorita Constantinescu. Cea mai pacatoasa e faza de negare. O pacienta de 57 de ani se plânge la toata lumea ca nu întelege de ce a fost internata la alcoolici, ca ea nu bea decât, ocazional, o bere. Dar i se face rau din când în când. “Nu stiu de ce m-ati luat pe mine si n-ati luat pe altii care beau mai mult”. Vrea acasa la nepoteii pe care îi creste de când s-au nascut. Taticu drogat, mamica drogataL. e sotia drogata a unui drogat. Astia au împreuna doi copii: o fetita de 5 ani si un baiat de 6. Femeia a tot încercat sa-si convinga barbatul sa se lase. Pâna la urma s-a apucat si ea. Cheltuiau pe droguri peste 6 milioane de lei pe zi. Cica facea rost barba-su. „De mâncare la copii mai faceam, nu mai faceam rost, dar bani pentru droguri gaseam întotdeauna, ca un facut”. E a doua oara internata aici. Prima data a fost cu barba-su, dar acum lui i-a fost frica sa mai vina. „N-o sa gasiti nici unul care a început acum un an si nici vreunul care sa se lase. Ascultati-ma pe mine. Ma droghez de sase ani si mi-am propus sa ma las de vreo mie de ori”, spune unul abia trecut de majorat. Cei noi sunt mai optimisti. O fata de 24 de ani, internata aici prima oara, s-a apucat de opt luni si e sigura ca se va lasa: “N-o sa ma mai gasiti aici daca mai veniti”. Discutiile astea au loc afara. Un gard de sârma, înalt de peste trei metri, face înconjurul cladirii, mai ceva ca în lagar. În curte, un altul desparte barbatii de femei.Nu intra nimeni decât cu aprobare de sus. Nici n-ar avea cum. Niste zbiri platiti sa fie neprietenosi sunt cu ochii pe tot ce misca. La baieti, doi colegi de dezintoxicare îmbratiseaza un casetofon din care urla manele. Sunt tristi, dar topaie în ritmul muzicii. Dincoace, la fete, o tânara roscata se jura ca se lasa. Lânga ea, una îsi varsa matele. Abia si-a început tratamentul. Sunt scene banale pentru sectia de dezintoxicare. De afara, familiile si prieteni privesc prin plasa gardului. Mai mult n-au ce sa faca. În cladire, curatenia desavârsita contrasteaza puternic cu mirosul de urina. Singurii care zâmbesc sunt medicii si asistentele. O fac pentru ca trebuie. La câte vad, e clar ca nu le arde. La dezintoxicare, fiecare zi e o lupta inegala: medicii cu pacientii, si pacientii cu propria neputinta. Speranta vine mereu, perfida, de la ziua de mâine.