Praslea cel Voinic si Merele De Aur

Este o naratiune in care intamplarile sunt fantastice si personajele sunt fabuloase.

Specia genului epic in proza (uneori in versuri) de mare intindere, basmul are ca nota caracteristica intamplarile fantastice la care participa personaje cu insusiri supranaturale reprezentand binele si raul, conflictul fiind solutionat cu triumful binelui. Ele pot fi populare sau culte.

Basmele populare romanesti au toate caracteristicile folclorului, fiind creatii anonime, orale, colective si sincretice. Dupa o exprimare a luat G. Calinescu basmele reprezinta o oglindirea vietii in moduri fabuloase. In lucrearea “Estetica basmului” G. Calinescu preciza ca: “Eroii nu sunt numai oameni, ci si fiinte himerice, iar cand intr-o naratiune lipsesc acesti eroi himerici nu avem de-a face cu un basm”.

Specifice basmului sunt urmatoarele trasaturi:
-actiune complexa structurata pe mai multe episoade
-eroi fantastici in antiteza, reprezentand fortele binelui si ale raului
-capacitatea personajelor de a se metamorfoza
-prezenta obiectelor magice si ajutoarelor voinicului
-prezenta probelor de vitejie, ineligenta si omenie intelese ca repere ale naturii eroice a protagonistului.

Basmele contin
-formele initiale care introduc cititorul in lumea fantastica
-formele mediane care structureaza segventele narrative
-formula finala care il readuce pe cititor in lumea reala

Prezenta numerelor fatidice si a deznodamantului fericit constituie si ele trasaturi ale aceste specii. Valoarea basmelor este estetica si morala, basmele cultivand ideea de bine si frumos.

Praslea cel voinic si merele de aur este un basm cules si publicat de Petre Ispirescu in vol. “Legendele romanilor” in 1872.

Tema basmului o reprezinta confruntarea dintre bine si rau, soldata cu triumful binelui.

Acest basm este o naratiune pluriepisodica. Din gradina unui imparat se furau mere de aur. Cei trei fii ai imparatului pazesc pe rand pentru a prinde faptasul. Doar fiul cel mic, Praslea, il raneste pe hot si duce merele de aur tatalui sau. In urmarirea hotului coboara pe celalalt taram si ajunge la palatele zmeilor care furasere trei fete de imparat. In lupta dreapta ii omoara pe zmei si se inoarce la locul pe unde a coborat. Fratii sai se introc in lumea pamanteasca cu cele trei fete de imparat, iar pe Praslea il parasesc cu gandul sa-l piarda. Ramas pe celalalt taram Praslea salveaza puii unei pasari Zgripsor care drept recunostinta il scoate la suprafata pamantului. Revenind acasa este recunoscut, iar fratii sai sunt pedepsiti.

Acest subiec este fantastic.
Formula introductiva “A fost odata ca niciodata sugereaza timpul fantastic in care miracolul este posibil, iar spatial este anulat ca dimensiune reala.

Basmul se constituie pe o succesiune de motive narative dintre care cele mai importante sunt motivul binelui, motivul fratilor impostori, motivul reintoarcerii in lumea oamenilor, motivul probelor depasite.

Praslea este personajul principal simbol al binelui. Numele ii reda particularitatea: cel mic si cel mai viteaz. Initial nu este luat in seama de tatal sau si este ironizat. El apare in antiteza cu fratii sai ingamfati si convinsi de reusita. Praslea este modest, istet, rabdator, indemanatic. El face un plan premeditand inteligent prinderea hotilor. Prin curaj ajunge pe celalalt taram si ii pedepseste pe zmei prin lupta dreapta. Intuieste faptul ca fratii vor sa-l piarda si ii pune la incercare, presimtirea lui adeverindu-se. Milos si bun, salveaza puii de zgripsor; revenid acasa dupa ce este recunoscut nu se razbuna, ci asteapta dreptatea.

Deznodamantul este fericit si prezinta nunta eroului. Persoanele care se opun lui Parslea sunt fratii invidiosi si zmeii, forte ale intunericului. Faptele sunt miraculoase, iar eroii au puteri supranaturale. Ajutoarele (corbul personificat, obiectele miraculoase, marul de aur, furca de aur, closca cu puii de aur, seul si apa) il ajuta pe erou sa depaseasca situatiile dificile.

Trei este o cifra simbolica cu putere magica la nivelul personajelor, probelor si obiectelor magice.

Stilul este caracterizat prin oralitate. Alternarea celor trei moduri de expunere (descriere, naratiune, dialog) da forma basmului si impresia de zicere fireasca a fabulosului si fantasticului.
Eu cred ca acest basm raspunde nevoii de bine, dreptate si de frumos, asa cum s-au pastrat in sufletul romanesc aceste valori morale.