IONA




Iona de Marin Sorescu

Dramele Iona, Paracliserul si Matca fac parte din trilogia cu titlul semnificativ: Setea muntelui de sare.

Drame de cautari spirituale, al setei de adevar, de cunoastere, parabole pe tema destinului uman, incercari de iesire din absurdul vietii, sunt insirate de mituri fundamentale, cel biblic – in cazul dramei Iona, al Mesterului Manole – in cazul Paracliserului si cel al potopului in cazul dramei Matca. Realizata compozitional din patru tablouri, cu trei personaje: Iona pescar, Pescarul I, Pescarul II, cu precizarea in cazul celor doi – fara varsta, figuranti –, drama este o frumoasa si reusita metafora pe tema destinului omului, al omenirii, dupa propria marturisire a scriitorului: „imi vine pe limba sa spun ca Iona sunt eu… Cel care traieste in Tara de Foc este tot Iona, omenirea intreaga este Iona, daca-mi permite. Iona este omul in conditia lui umana, in fata vietii si in fata mortii“.

Pentru ca, dupa poetul Marin Sorescu: „teatrul este el insusi o forma a poeziei, metafora concretizata, imagine complexa la diverse niveluri de semnificatie si asociere, de la cel mai rudimentar concret la cel mai izoteric abstract“.

Drama lui Sorescu trimite la mitul biblic al lui Iona, desi personajul sau nu a savarsit nici un pacat pentru a-l ispasi, ca Iona din mitul biblic. Dumnezeu porunceste lui Iona, profet din Israel (care a trait in timpul domniei lui Ierobóam al II-lea) sa plece la Ninive (oras din Mesopotamia capitala Asiriei incepand cu sfarsitul se-colului al VIII-la i.Hr. Asurbanipal a intemeiat o biblioteca cu scriere cuneiforma. S-au descoperit, peste timp, fragmentele de mitologie ca: geneza, potopul, epopeea lui Ghilgames. Orasul a fost distrus de cuceritorii Babilonului in anul 612 i.Hr.), unde sa atraga atentia locuitorilor pacatosi sa se pocaiasca. Iona nu da ascultare acestei porunci si fuge cu o corabie la Tarsis, cat mai departe de Ninive. Dar Dumnezeu starneste o furtuna, corabia fiind gata sa se sfarame; pescarii afla ca Iona este cauza nenorocirii si-l arunca in mare, unde este inghitit de un peste mare (balena). Iona se roaga lui Dumnezeu ca sa-l scape si dupa trei zile este aruncat de valuri pe tarm. La porunca lui Dumnezeu, Iona se intoarce la Ninive si proroceste distrugerea orasului. Locuitorii ii dau ascultare lui Iona, se pocaiesc, incep sa tina post si Dumnezeu ii iarta. Profetul insa nu este multumit de iertarea orasului pacatos si datorita maniei sale se usuca un vrej de ricin sub care se odihnea. Dumnezeu arata ce importanta are iertarea pacatelor pentru toti oamenii.

Potrvit evangheliei, la cererea rabinilor si fariseilor, Iisus fagaduieste sa-i arate lui Iona talcul: adica asa cum a stat profetul trei zile in pantecul pestelui, la fel va sta si Fiul Domnului trei zile si trei nopti in inima pamantului. (Dupa Micul dictionar biblic, de Magdalena Timar, Constnatin Olariu, Editura Uranus, Bucuresti, 1992).

Imbogatind mitul biblic in viziunea vietii contemporane, unde sentimentul insingurari, al solitudinii devine o stare de spirit pentru un crez: Nietzsche, Albert Camus, Jean Paul Sartre, Martin Heidegger sau Eugen Ionescu, S. Becket etc. – Iona reprezinta simbolul individului insingurat al carui strigat incearca regasirea identitatii. El nu vorbese insa cu Dumnezeu, ci cu el insusi. El nu este un profet care se impotriveste, ci un pescar anonim care s-a abatut de la drumul stiut, cautand aventura, necazul, transformat intr-o halucinanta drama a existentei umane. M. Sorescu isi plaseaza personajul – pe Iona in fata marii, mare care reprezinta binele vietii, aproape inaccesibil. Valurile capricioase simbolizeaza fortele ce nu pot fi stapanite, deci destinul omului.

Prin metafora dramei, scriitorul urmareste experientele, devenirea lui Iona – pescar aflat in fata marii – marea libertatii sale, a aspiratiei, dar si a iluziei, eroul traind permanent asteptarea. Asteptand aparitia pestelui fabulos, incearca sa-si contrafaca destinul, aducandu-si cu el, de acasa, un acvariu, tansformand totul intr-un joc al unei vieti inchise.

Folosind ca tehnica monologul (dislocat), scriitorul pune in valoare miscarea ideilor pentru ca, precizeaza Marin Sorescu: „Ca orice om foarte singur, Iona vorbeste tare, cu sine insasi, isi pune intrebari si-si raspunde, se comporta tot timpul ca si cand in scena ar fi doua pesonaje. Se dedubleaza si se strange dupa cerintele vietii sale interioare si trebuintele scenice“.

Mergand la pescuit, Iona isi da seama ca are ghinion si, desi doreste sa prinda pestele cel mare, prinde doar „fate“. Pentru siguranta va lua cu el un acvariu: „Pentru ca, de cate ori plec la pescuit, iau si acvariu: Cand vad ca e lata rau, am stat o zi intreaga degeaba, scot undita (o scoate)… si-o arunc in acvariu.“

Dramatismul creaza nenumarate pretexte pentru meditatii asupra unor tulburatoare situatii umane: viata, moartea:

„– Ce mare bogata avem!

– Habar n-aveti cati pesti circula pe aici.

– (Curios) Cam cati?

– Dumnezeu stie: multi.

– (Cu uimire) O suta?

– Mai multi.

– Cam cat ar numara toata viata?

– Mai multi.

– Atunci, cat ar numara toata moartea?

– Poate, ca moartea e foarte lunga.

– Ce moarte lunga avem! Daca poti numara atata bogatie… Ce mare bogatie avem“.(Tabloul intai)

Insingurat, tanjeste dupa comunicare, dupa intelegerea deplina a sensului vietii:

„Un sfert de viata il pierdem facand legaturi intre idei, fluturi, intre lucruri si praf. Totul curge asa de repede si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat.

Trebuie sa-i dam drumul vietii asa cum ne vine exact. Sa nu mai incercam sa facem legaturi care nu tin. De cand spun cuvinte fara sir, simt ca-mi recuperez anii frumosi din viata“.

Prin intermediul personajului principal, Iona, inghitit de o balena – ipostaza a absurdului, Marin Sorescu va adanci lupta cu moartea – tema circulara in dramaturgia contemporana – mai ales dramaturgia existentialistilor. Neacceptand destinul ca pe o fatalitate, Iona se va zbate pentru a iesi din aceasta situatie, pentru o solutie, facand nenumarate reflectii cu privire la: iubire, progres, conflictul intre generatii, platitudinea vietii cotidiene, incercand in acest mod sa instituie o normalitate a absurdului. In marea sa aventura a cunoasterii totul ii este potrivnic – marea fiind „in naruire“, apa circula dezordonat si deci „cine-ti mai iese afara pe vremea asta?“ Interesant ca in aceste situatii limita dramaturgul nu foloseste cuvinte sententioase, arogante, accentul cazand pe valorile interioare, pe calmul verbal – evitand incrancenarea. In ultimul act, imbatranit, asemenea unui schivnic, invoca semnul divinitatii ca in psalmii arghezieni, motivand: „noi, oamenii, numai atata vrem, un exemplu de inviere – apoi ne vom duce linistiti pe la casele noastre“.

Spintecand burta balenei pentru a gasi o iesire, Iona nimereste in alta burta si gestul se multiplica in serie, absurdul fiind iremediabil, definind orizontul uman „un sir nesfarsit de burti“, „ca niste geamuri puse unul langa altul“. Marian Popa vorbeste chiar de o anumita schema telescopica. „Personajul Iona este la randul sau un termen al unei serii telescopice, simbolizand umanitatea prelungita in timp si spatiu ca serie biologica de stereotipii“. Iona motiveaza experienta umana: „ne scapa mereu cate ceva din viata, de aceea trebuie sa ne nastem mereu“. Se releva conflictul dintre gand si actiune – fiindca Iona cel care a pornit bine sfarseste dramatic, gresind drumul prin spintecrea propriei burti. Pentru ca, afirma Marian Popa: „Lantul fatalitatilor de recurenta nu poate fi rezolvat decat printr-un act disperat, care este spintecarea propriei burti, adica anularea propriei conditii prin suprimarea paradoxului“. Finalul dramei a dat loc multor interpretari – sinucidere sau gest delasator…, fiindca afirma eroul: „Totul e invers. Dar nu ma las. Plec din nou“ simbolic – ca si rostirea lui Mircea Eliade. „Spre a te vindeca de actiunea timpului, trebuie sa te intorci inapoi, sa dai de inceputul lumii“. Semnificativa este si ideea asezarii unei banci in largul marii – gest al creatorului in zbaterea sa de a lasa ceva in urma sa pentru ca: „N-a facut nimic bun in viata lui, decat aceasta banca de lemn, punandu-i de jur imprejur marea“.

Iona incearca iesirea. Paracliserul incearca sa ajunga, inchizandu-se singur in biserica, ceea ce semnifica inchiderea in idei, in credinte asumate. Iesirea pentru Paracliser va fi in sus, „Flacara o ia in sus, fumul o ia in laturi. Se depune pe pereti, semn ca flacara si-a gasit adevaratul ei drum in sus“. Similitudine intre destinul Paracliserului si al Mesterului Manole care se intalnesc in jertfa pentru durabilitate, Manole cladeste, iar Paracliserul, afumand, creaza istorie.

In Matca, Irina moare inecata de ploaie, tinand copilul deasupra capului – simbolizand ideea de continuitate a vietii, de sacrificiu total. ªi aici Marin Sorescu abordeaza meditatia grava asupra vietii si a mortii, prin doua viziuni – a bunicului si a Irinei – morala in afara dogmelor si cea repezentata de viziunea constientizata a intelectualului.

Finalul dramei sugeraza de fapt dubla identitate a individului in labirintul vietii – ca jucarie a destinului si ca destin propriu-zis.

Pentru ca ce poate fi mai semnificativ decat incercarea de regasire in absurdul vietii: „Cum ma numeam eu? (Pauza).

– (Iluminat deodata) Iona.

– (Strigand) Ionaaa!

– Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona (…)

E greu sa fii singur.

– (Scoate cutitul.) Gata, Iona? (isi spinteca burta.) Razbind mai cumva la lumina.“

Reprezentand forta purificatoare a spiritului, simbolul lui Iona se intalneste cu cel al lui Prometeu, in sacrificiul si meditatia lor despre destinul omului si continua refacere a spiritului creatiei.

Drama s-a inscris, prin realizarea personajului, intre operele valoroase ale timpului nostru, fapt remarcat de critici si ziaristi, chiar de la montarea sa pe scena Teatrului Mic din Bucuresti, in regia lui Andrei ªerban, si apoi pe scene ale teatrelor din Germania, Elvetia, Franta, Italia, Finlanda.

Iata cum aprecia in 1968 Nationalul Zeitung (Basel) scriitorul si drama sa: „Din talentele viitorului face parte si un autor despre care se va vorbi curand in Occident, Marin Sorescu. Nu demult a avut loc premiera parabolei sale dramatice Iona la Teatrul Mic. Tanarul Andrei ªerban a pus in scena aceasta piesa cu un singur personaj. Astfel s-au intalnit doi reprezentanti ai generatiei noi. In Italia, Germania si la Paris, actori de seama se pregatesc pentru interpretarea pescarului Iona, cel inghitit de o balena, care filozofeaza, in pantecul monstrului despre viata omului si setea lui de liberate…“ (C.B.)

 
 
 

10209 vizualizari Nota obtinuta: 6,32
Noteaza:    10
Versiune imprimabila Versiune imprimabila   Salveaza la favorite Salveaza la favorite   Trimite prin Yahoo!M Trimite prin Yahoo!M   Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail





Ultimele articole
Vezi descrierea  ALEXANDRU LAPUSNEANU
Vezi descrierea  STEFAN CEL MARE
Vezi descrierea  DANILA PREPELEAC
Vezi descrierea  LEFTER POPESCU
Vezi descrierea  LICA SAMADAUL
Vezi descrierea  ALIMAN
Vezi descrierea  MARA
Vezi descrierea  ZOE TRAHANACHE
Vezi descrierea  SARMANUL DIONIS
Vezi descrierea  TOMA ALIMOS
Vezi descrierea  VITORIA LIPAN
Vezi descrierea  COSTACHE GIURGIUVEANU



Joaca Subzero
Joaca Subzero
Joaca Super Mario
Joaca Super Mario
Joaca The Blade
Joaca The Blade
Joaca Zombie Tower
Joaca Zombie Tower
Joaca Zooclan
Joaca Zooclan