Calificativ.ro - calificative date profesorilor de catre elevi
SERVICII:
LOGIN:



(explicaţie)
DEX online
Dicţionare ale limbii române
Peste 360.000 de definiţii
Flexiuni | Abrevieri
9 definiţii pentru plural

PLURÁL, -Ă, plurali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau de mai multe fiinţe sau lucruri de acelaşi fel. ♢ Pluralul autorităţii (sau al maiestăţii) = pluralul folosit în locul singularului în vechile acte oficiale, când autorităţile vorbeau despre ele însele. Pluralul autorului = pluralul folosit în locul singularului în opere ştiinţifice, publicistice şi oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales în vorbirea populară) de referire la persoana proprie în discuţia cu cineva considerat superior. Pluralul politeţii (sau al reverenţei) = pluralul folosit în locul singularului în formule de adresare respectuoasă către cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indică pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) Multilateral. ♢ Atenţie plurală = atenţie distributivă. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de , 24 Mar 2004

PLURÁL adj. v. complex, multilateral, pluri-valent, polivalent.
Sursa: Sinonime | Trimisă de , 4 Aug 2004

Plural ≠ singular
Sursa: Antonime | Trimisă de , 3 Aug 2004

plurál adj. m., pl. pluráli; f. sg. plurálă, pl. plurále
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de , 10 Aug 2004

plurál s. n., pl. plurále
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de , 10 Aug 2004

PLURÁL ~ă (~i, ~e) şi substantival : (Număr) ~ formă a categoriei gramaticale a numărului care indică că este vorba de două sau mai multe persoane ori lucruri (de acelaşi fel). /<lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural
Sursa: NODEX | Trimisă de , 21 Aug 2004

PLURÁL adj., s. n. (categorie gramaticală) care indică două sau mai multe fiinţe, lucruri de acelaşi fel. (< lat. pluralis, germ. Plural)
Sursa: MDN | Trimisă de , 15 Sep 2007

PLURALE TANTUM adj. (Despre un nume) Care are numai formă de plural. – Loc. lat.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de , 24 Mar 2004

plurále tántum loc. adj. (substantiv plurale tantum), pl. plúralia tántum (sil. -li-a) (substantive pluralia tantum)
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de , 10 Aug 2004